Când l-am întâlnit prima oară, Bogie făcea un film cu iubirea lui Sinatra, Ava Gardner. Cred că a fost pentru prima și ultima oară când o femeie îl părăsea pe Frank. S-a asigurat că niciodată nu se va mai întâmpla așa ceva.
Făceam parte din gașcă. La cea de a 32-a aniversare a mea, am zburat la Vegas cu un grup de prieteni, pentru deschiderea hotelului Sands ce aparținea lui Frank. Bogie a rămas acasă să iasă în larg cu fiul nostru, Steve.

Frank avea un tort cu trei etaje pe care scria “La mulți ani mama lui Den.” Mi-a cântat “La mulți ani” de pe scenă.

La vremea aceea, Bogie era grav bolnav de cancer. Aveam nevoie de zgomot, de extravaganța și nebunia din Las Vegas, să nu am sentimentul de responsabilitate, ci sentimentul că trăiam. Am stat până târziu. Frank era împreună cu Kim Novak.

Nu știam, dar Bogie murea. Frank a început să vină pe la noi aproape în fiecare seară și îmi amintesc că soțul meu mi-a spus: că vine “Nu crezi că vine să mă vadă pe mine, nu?”
Bogie era convins că eu eram atracția.

Pe timpul ultimelor luni de viață, începusem să depind de prezența lui Frank. El reprezenta sănătatea psihică și vitalitatea de care aveam nevoie.

O parte din mine avea nevoie de cineva cu care să vorbească și Frank era aproape. Nu a fost nimic planificat. Pur și simplu s-a întâmplat.

La cinema
Prima dată când am ieșit în public, după moartea lui Bogie, Frank m-a dus la cinema. Acolo ne așteptau fotografii. Pozele au apărut în ziarele din întreaga lună. A fost prima și ultima dată când eu și Frank am avut o tentativă romantică.

Un prieten ziarist m-a avertizat: “Tu și Frank nu veți putea ieși nicăieri fără a cauza agitație. Fiecare creați știri, dar împreună sunteți o nebunie.” Următoarele opt luni aveau să dovească faptul că avusese dreptate.

Ascunși de ochii lumii
Dădeam mici petreceri, m-am ocupat de unele dintre înregistrările lui. Devenisem centrul universului său. Toată lumea vedea cât de îndrăgostiți eram unul de celălalt.

Mă simțeam ca o fetișcană
Dar niciodată nu știai unde te afli alături de Frank. Și niciodată nu am înțeles jocurile de iuibire pe care le juca – într-o zi mă adora, în alta mă ignora.
Fusesem căsătorită cu un adult. Bogie știa ce vrea. Dacă o femeie îl iubea, se simțea mai degrabă puternic decât amenințat. Frank îmi făcea avansuri, apoi se retrăgea.

Ca și cuplu era asemenea unui combustibil. Când intram în cameră toată lumea se întreba cum suntem în acea seară. Aproape că auzeai oamenii răsuflând ușurați când amândoi zâmbeam.

Avea multe cicatrici din trecut
Din iubirile anterioare. Și în special de la Ava. Nu suporta să i se spună ce să facă.
În ciuda tuturor acestor lucruri, mă simțeam ca o femeie. Niciun bărbat nu mă făcuse să mă simt mai dorită și mai respinsă.

Încercam să șterg moartea lui Bogie. Pierderea era atât de mare, încât încercam să-I neg existența. încercam să-l elimin pe Bogie din viața mea.

În weekendul de Anul Nou din 1958, trebuia să fac pe gazda la petrecerea lui Frank de la restaurantul Romanoffi din Palm Springs. L-am auzit spunând: “Nu-i așa că arată radiant? ”

Apoi, ceva înăuntrul lui s-a întâmplat. A stat lângă bar aproape toată noaptea. Nu am îndrăznit să merg lângă el. A fost un dezastru complet, un coșmar, o experiență tristă.

După câteva zile, am zburat la New York pentru a face publicitate unui film. Frank mă aștepta la barul hotelului. Am vorbit ca doi prieteni, iar un curent electric trecea prin noi.

Nu și-a cerut scuze
Nu știa cum să facă asta. A spus că se simte prins și m-a întrebat: “Vrei să te măriți cu mine?”

Toate barierele mele au căzut. Am ezitat 30 de secunde. Eram extaziată.

M-a cerut de nevastă
O fetiță a venit să ceară autografe. Frank mi-a dat șervețelul și pixul. Am început să scriu. Frank mi-a zis să semnez. Lauren Bacall a fost urmat de Betty Sinatra – Betty Joan era adevăratul meu nume. Întotdeauna m-am întrebat ce s-a întâmplat cu acel șervețel.

Era un secret greu de păstrat. Ardeam de nerăbdare să spun tuturor, dar mi-am ținut gura.

Într-o seară, la un teatru din L.A., un ziarist de scandal s-a apropiat de mine și m-a întrebat dacă ne vom căsători. Nu știam să mint și i-am zis: De ce nu îl întrebi pe el?

În dimineața următoare, ziarul Examiner scria cu litere de-o șchioapă: SINATRA SE ÎNSOARĂ CU BACALL

L-am sunat pe Frank. A sunat ca și cum m-aș fi căit. Era nesigură, patetică.
În ziua următoare, prietenii au început să sune. Le-am spus tutror, inclusiv copiilor că nu știam ce se va petrece între noi. Undeva, în capul meu, credeam că am rezolvat.
Când a sunat telefonul, Frank m-a întrebat: “De ce ai făcut asta?”
Îmi bătea inima și ceream iertare pentru ceva ce nu fusese vina mea.

Cu o voce rece, mi-a spus: „Nu am putut ieși din cameră, câteva zile. Va trebui să o lăsăm moale. Să nu ne mai vedem o vreme.”

Nu știam că acesta va fi ultimul telefon de la el. L-am văzut la o petrecere, o lună mai târziu. Nu știa că sunt acolo. Nu mi-a spus un cuvânt. Dacă se uita în direcția mea, vedea prin mine.

Eram umilită, stânjenită. Aș fi preferat să mă scuipe în față.
De fapt mi-a făcut o mare favoare
M-a salvat de la dezastrul unei căsnicii care nu ar fi mers. Se purta ca un..., dar întotdeauna voi simți ceva special pentru el.

Durerea lui pentru Ava îi întuneca întotdeauna sentimentele pentru mine. În retrospectivă, toți de care am fost atrasă aparțineau cuiva, cumva.”